Începându-și călătoria dificilă dintr-un azil de bătrâni, Artie Crawford ne dezvăluie paginile lungii sale vieți, pline atât de evenimente strălucitoare, cât și de tragice. Călătoria în Franța se anunță lungă și plină de dificultăți, dar veteranul se îndreaptă cu încredere către obiectivul său, așa cum a mers spre victorie cu multe decenii în urmă. Tot ceea ce vede pe parcurs îi duce gândurile înapoi la acele vremuri în care lumea stătea în pragul prăpastiei și numai prin curajul și sacrificiul tinerilor soldați ca el a fost posibil să respingă dezastrul. Cu fiecare kilometru al călătoriei sale, amintirile lui devin mai strălucitoare, de parcă timpul trecut îi dă o mână de ajutor de-a lungul deceniilor.

O conexiune spirituală cu tovarășii căzuți este ceea ce îl conduce pe Artie, busola lui, care îl ghidează pe calea cea bună și îi dă puterea de a nu renunța în fața slăbiciunilor legate de vârstă și a obstacolelor birocratice. Călătorește prin imensitatea Europei moderne, atât de diferită de cea care a fost devastată de război, dar care își amintește încă de eroi. El merge să se întâlnească cu trecutul la jumătatea drumului pentru a oferi onoruri finale celor care nu au trăit să vadă aniversarea a 75 de ani de la marea victorie. Această călătorie este un exemplu pentru noi toți, o reamintire a faptului că memoria și recunoștința sunt ceva care nu ar trebui să dispară în timp, ci ar trebui să fie transmise din generație în generație ca fiind cea mai importantă valoare.