O tânără frumoasă pe nume Elena (Blanca Suarez) se plimbă prin Madrid la o întâlnire cu un tip pe care l-a cunoscut online. Pe drum, se oprește la un bar mic și simplu pentru a bea cafea.

Barul este ocupat de proprietara dominatoare Amparo (Terele Paves) și de agresorul ei oprit Satur (Secun de la Rosa). Un creativ hipster Nacho (Mario Casas) stă în spatele tejghelei, ascultă ceva la căști, doi bărbați respectabili iau micul dejun și beau cafea în cameră - unul este un fost ofițer de poliție, celălalt este un vânzător ambulant și există de asemenea, o doamnă în vârstă cu o dependență de jocuri de noroc pe nume Trini (Carmen Machi) și încă câțiva oameni.

Dintr-o dată, un punct de reper local, un om fără adăpost urât mirositor pe nume Israel (Jaime Ordoñez), dă buzna în bar. Este un pic nebun, citând în mod constant Biblia și țipând la toți cei din jurul lui. Amparo din anumite motive îi este milă de el și îl hrănește, în ciuda faptului că Israelul sperie vizitatorii.

La un moment dat, unul dintre vizitatori, care nu și-a așteptat sandvișul din cauza scandalosului Israel, părăsește bara – și este imediat împușcat în cap chiar în prag. În bar, desigur, toată lumea este șocată.

Unul dintre muncitori, bea cafea la tejghea, spune ca nefericitul trebuie ajutat si, desi toata lumea ii cere sa nu faca asta, iese din bar - si el este imediat impuscat.

Drept urmare, grupul de la bar realizează că s-au trezit într-o poveste foarte proastă, care încă nu este clar cum se va sfârși. Nu pot părăsi barul, se întâmplă lucruri foarte ciudate pe stradă, poliția nu răspunde la telefon și multe dintre telefoanele lor sunt moarte - în general, toată lumea devine cumva foarte, foarte speriată.

Am văzut doar un singur film al regizorului spaniol Alex de la Iglesia - un joc amuzant numit „Killer Light”. Mi-a plăcut filmul, iar când am văzut că regizorul a lansat un nou film, m-am hotărât să-l văd cu siguranță.

Trebuie spus că „Wild Story” nu este deloc o distracție veselă. Acesta este un thriller destul de întunecat, plin de umor, despre un grup de oameni care se află în circumstanțe mortale în spațiul restrâns al unui bar obișnuit.

Mai mult decât atât, oameni cu totul diferiți între ei: o frumusețe cuminte care a apărut în acest bar absolut întâmplător (în general nu merge în astfel de stabilimente ponosite, pe care frumusețea le-a spus sincer celor prezenți), o creativă aparent ușor infantilă a cărei caracterul și comportamentul se schimbă foarte mult În procesul a ceea ce se întâmplă, un vânzător-fetișist ambulant, un fost polițist care suferă de alcoolism, un proprietar imperios al unui mic bar, care amintește de Baba Yaga, o asistentă oprită a proprietarului și punctul culminant al sezonul – un om fără adăpost pe jumătate înnebunit.

În general, tema oamenilor care abia se cunosc sau nu se cunosc deloc, închiși într-un spațiu închis din care cumva trebuie să iasă, a fost exploatată de multe ori în cinema. Americanii fac de obicei astfel de filme fără nicio scânteie letală: în companie există un ticălos, care, în cele din urmă, fie va pieri el însuși, fie va fi ucis de protagonistul frumos și decisiv, iar restul participanților arată miracole de sacrificiu de sine și reciproc. asistenţă. Cu siguranță vor depăși totul și la finalul filmului vor ieși în întâmpinarea curajoșilor polițiști, plângând de fericire în așteptarea sărutului final dintre personajul principal și personajul principal.

De fapt, de aceea îmi place să văd nu numai filme de la Hollywood, pentru că atât în ​​cinematografia europeană, cât și în cea asiatică există mult mai puține astfel de șabloane, iar acțiunea de acolo se desfășoară într-un mod interesant și neașteptat.

În acest film de Alex de la Iglesia, personajele se comportă mai mult ca și cum s-ar comporta în viața reală: în cadrul companiei, grupurile încep să formeze grupuri în funcție de nivelul lor de influență - grupul puternic cu cei puternici, grupul slab cu cei slabi. . Și în momentele de pericol de moarte, multe personaje își arată cele mai rele calități, și nu cele mai bune. Mai mult, se manifestă în astfel de personaje de la care ar fi greu să ne așteptăm chiar la asta. (Dar să nu o stricam.)