Pentru un film de groază clasic pentru adolescenți, să aibă un complot simplu este de obicei un lucru bun. În Killer Book Club, o glumă costumată se termină într-un accident mortal, care duce apoi la un pact de tăcere. Singura alternativă ar fi ca majoritatea sau toți să ajungă în închisoare. Desigur, această „glumă” nu a fost niciodată o glumă reală și mult mai mult o situație de răzbunare, dar bine. Vei vedea!

Oricum, acum acest grup de tineri – care par să nu aibă nimic în comun decât să citească povești de groază și să nu se pună de acord asupra cărora sunt bune – sunt amenințați de un scriitor anonim. Acest scriitor anonim folosește o platformă Fanfic pentru a descrie cum vor muri toți unul câte unul.

Și apoi încep să moară din morți brutale, unul câte unul.

Desigur, toți sunt sfâșiați între a avea încredere unul în celălalt și a nu avea deloc încredere unul în altul. Cine este victima și cine este ucigașul? Pentru mine, acest lucru a fost îngrozitor de evident încă de la început, așa că, evident, a devenit un film destul de iritant.

Nu este un secret pentru nimeni că sunt deosebit de dezamăgită de acest film pentru că mă așteptam la mai mult. M-am gândit că acesta ar putea fi un nou mare film de groază spaniol pentru următoarea generație. O bijuterie de groază Netflix. Dar nu. În schimb, obținem o poveste mix-and-match care „împrumută” din orice, dar se termină cu nimic.

În loc să fie un omagiu pentru francizele de groază, este în mod clar inspirat de, Killer Book Club este dovada că horror-ul bun nu este atât de simplu de creat!

Pentru Killer Book Club, ar trebui să te gândești la Scream and I Know What You Did Vara trecută, dar cu o picătură de Final Destination și un ucigaș nepoliticos (da, grosolan) previzibil. Nu, nu voi da spoilere aici, dar prima mea presupunere a fost corectă. Și această presupunere imediată a fost atât de ridicol de ușor de confirmat din nou și din nou.