Nick Nikas (Ben Safdie) este un tip retardat mintal. Îl vizitează pe psihiatru Peter (Peter Verby), conversații cu care Nick este foarte nervos. Fratele lui Nick, Connie (Robert Pattinson), îl salvează pe Nick de a discuta cu un psihiatru și îi explică că trebuie să jefuiască o bancă: nu există altă opțiune, pentru că au acumulat o grămadă de facturi neplătite și nu există nicio muncă și nicio muncă la vedere.

Jaful în sine a decurs destul de bine, însă, când frații scăpau de la locul jafului într-o mașină cu șofer, un dispozitiv de vopsea plantat de un angajat al băncii a explodat într-o pungă de bani și mașina s-a prăbușit. Poliția s-a repezit la fața locului, Connie a reușit să scape, iar Nick a fost prins și și-a tăiat grav fața pe geamul spart al ușii.

Connie înțelege că fratele ei nu va rezista mult în închisoare și încearcă să aranjeze ca Nick să fie eliberat pe cauțiune. Cu toate acestea, banii care au rămas în urma jafului sunt suficienți doar pentru jumătate din depozit, iar Connie nu știe de unde să obțină încă zece mii de dolari. Dar află că Nick a fost transferat din închisoare într-un spital și apoi îi vine ideea să-și scoată fratele de acolo.

***

Frații Ben și Joshua Safdie sunt regizori independenți care fac filme cu buget redus despre locuitorii din New York. Filmul lor anterior, God Knows What, a fost despre dragostea unui dependent de droguri din New York și nu numai că a fost bazat pe o poveste adevărată, dar a jucat și pe același dependent de droguri care a scris o carte despre viața ei. Această imagine a provocat o rezonanță notabilă, a primit un premiu de la Federația Internațională a Cinematografiei de Artă și a fost foarte apreciată de actorul Robert Pattinson, care încearcă să scape de imaginea unui vampir din „Twilight”, așa că ia tot felul de roluri interesante și nestandardizate.

Iar Robert le-a spus fraților Safdie că este gata să joace în noul lor film pentru o taxă slabă (pentru ultimul „Twilight” a primit 12,5 milioane de dolari) și că este chiar gata să hrănească prânzurile întregului echipaj. Nu știu ce s-a întâmplat cu cinele, dar Pattinson a primit rolul principal în film.

Nu se știe cu siguranță ce înseamnă titlul „Good Time” pentru un film în care nu există nici măcar un gram de timp bun. Acesta este un film independent în adevăratul sens al cuvântului și nu seamănă deloc cu thrillerele criminale obișnuite de la Hollywood. Zone depresive din New York, semne cu neon, dependenți de droguri, mahalale, o atmosferă de deznădejde și de a fi condus într-o fundătură, când chiar nu este nimic de pierdut.

Stilul de filmare este, de asemenea, neobișnuit: directorul de fotografiat Sean Price Williams îi place foarte mult prim-planurile și se pare că camera se uită în mod constant la fețele personajelor, iar Connie însuși, căruia îi place să manipuleze oamenii, se uită la fețele acestora. pe care îl convinge să-l ajute.

Rătăcirile nocturne ale lui Connie prin New York sunt însoțite de o coloană sonoră electronică interesantă și foarte potrivită, care amintește de anii optzeci – un fel de retro-wave, pentru care Oneohtrix Point Never, alias Daniel Lopatin, a fost responsabil.

Totul a fost filmat într-o grabă teribilă și literalmente în genunchi: echipa de filmare lucra șaisprezece ore pe zi. Din cauza bugetului mic, regizorii nu aveau permisiunea de a filma, așa că au filmat totul ilegal, literalmente sub tejghea, inclusiv scene dintr-un spital adevărat.

Robert Pattinson a trebuit să muncească din greu pentru a se ascunde în mulțime, deoarece, dacă ar fi fost recunoscut, filmarea ar fi întreruptă. Dar acolo, personajul său se comportă exact la fel: Connie se teme în mod constant că va fi descoperit, așa că se ghemuiește, își ascunde fața sub glugă și încearcă să fie cât mai discret posibil.

Ce sa întâmplat cu Robert Pattinson cu acest rol? Pe de o parte, a jucat foarte bine, mai ales în prima jumătate a filmului. Cu toate acestea, cu cât eroului său i se întâmplau mai multe necazuri, cu atât Connie devenea mai îndepărtată. Înțeleg că există oameni care, în timpul unui fel de necaz, par să se retragă în ei înșiși și să devină cu fața de piatră, dar Connie, scoțându-și fratele din spital, a experimentat emoții puternice, iar mai târziu, când a fost literalmente absorbit de vârtej de probleme, emoționalitatea lui a devenit ca - vizibil mai simplă.

Deci - ei bine, în general, un patru. Nu am simțit niciun entuziasm pentru el și faptul că un vampir de o mie de ani poate juca în mod tolerabil un nemernic din New York nu îmi face o impresie vizibilă. De ce toți din Cannes l-au admirat atât de mult și i-au prezis premiul principal pentru cel mai bun actor - nu înțeleg deloc. Totuși, atunci premiul pentru cel mai bun actor a fost câștigat de Joaquin Phoenix (filmul „You Were Never Really Here”), așa că totul este în ordine. Și acest film a primit premiul pentru cea mai bună coloană sonoră la Cannes.

Dintre roluri, mi-a plăcut doar modul în care regizorul Ben Safdie a jucat rolul fratelui lui Connie, Nick, iar Buddy Duress a fost foarte bun în rolul lui Ray, un criminal recent care, de îndată ce a ieșit, a luat imediat atât de mult acid încât a intrat din nou în tot felul de necazuri. Apropo, Duress este un actor neprofesionist: regizorii l-au distribuit în filmul „Dumnezeu știe ce” și după aceea l-au invitat la noul film.